Într-o lume tot mai izolata, mai putin dispusa pentru socializare, cooperarea între factorii educationali – gradinita, scoala, familie – devine necesara si se impune si ca obligatie morala din partea acestora pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza, prin exemple si modele, cu adevarate valori ale spiritualitatii umane.
Educatia si-a multiplicat necontenit formele de organizare, odata cu evolutia societatii, în care rolul sau a devenit din ce în ce mai important. Factorilor educativi traditionali, familia si scoala, li s-au adaugat altii noi, precum biserica, institutiile de cultura, mass-media, diferite centre de agrement, adica toti aceia care asigura educatia non-formala . Nu este posibila în zilele noastre o existenta izolata, în afara comunitatii, cu binele si relele acesteia, deci o educatie conceputa si derulata exclusiv în cadrul familiei, fara aportul calificat calificat al scolii. Actiunea concentrata a factorilor educativi este un deziderat important, pe care scoala si gradinita trebuie sa-l constientizeze si sa-l concretizeze.
Personalul specializat al gradinitei si al scolii ar trebui sa orienteze familia pentru ca aceasta sa-si sporeasca rolul în formarea personalitatii copilului. Are drept atu interesul celor mai multe familii pentru confortul material si spiritual în care creste copilul, nivelul cultural la care se prezinta astazi cele mai multe familii din tara noastra.
Pâna la vârsta prescolaritatii familia s-a îngrijit de nutritia copilului, de conditiile sale de trai, a imprimat copilului un program zilnic, s-a ocupat de sanatatea sa fizica si morala, atributii pe care si le îndeplineste si în continuare. În familie s-au pus bazele comunicarii prin limbaj, ale interrelationarii cu semenii, s-au creat atitudini fata de realitatea înconjuratoare. Drept factor care frâneaza relatia este de luat în seama neimplicarea multor parinti în actul educatiei din cauza programului de munca prea complicat sau întreruperea pentru perioade mai mari sau mai mici, a contactului parintilor cu copiii lor, adesea lasati în grija bunicilor sau a unor persoane straine de familie .
Este datoria oricarui cadru didactic sa monitorizeze întregul sistem de factori care influenteaza formarea copilului, sa-i orienteze astfel încât actiunea lor sa fie pedagogica, mai aproape de scoala .
Actiunea adultilor ar trebui sa fie orientata nu doar spre copilul de care sunt legati, ci catre toti copiii. În fond, îi pregatim pe copii pentru o societate mai buna, mai democratica si nu trebuie sa ne fie indiferent cum se vor comporta copiii nostri peste 15-20 de ani .
Gradinita traditionala a folosit convorbirea zilnica a educatoarei cu parintii care însotesc copiii dimineata sau îi iau acasa la sfârsitul programului, serbarea scolara, lectia deschisa cu participarea parintilor, lectoratul pentru parinti, care si-au dovedit eficienta în timp. Putem gasi si forme noi de colaborare, reciproc avantajoase .
Relatia parinte-scoala/gradinita trebuie sa se bazeze pe încredere. Încrederea înseamna cunoastere si pretuire reciproca, respect si dorinta de comunicare. Ascultarea parintilor care povestesc mici întâmplari din familie în care e implicat copilul poate conduce la evaluarea mediului familial, pe baza careia se ia decizii. Educatoarea trebuie sa fie prietenoasa, sa încurajeze, sa aprecieze contributia familiei la educatia copilului. La rândul sau, educatoarea prezinta întâmplari din gradinita, dovedind familiei interesul fata de evolutia copilului, faptul ca nu-i este indiferent cum se prezinta acesta. Educatoarei i se cere sa fie relaxata, calma si atenta, sa comunice expresiv, întelegând prin aceasta nu numai limbajul adevarat, ci si contactul vizual, expresia fetei, zâmbetul, gesturile.
Misiunea învatamântului prescolar, ca învatamânt public nu poate fi realizata decât în interiorul spatiului comunitar, ca rezultat al interactiunii gradinitiei cu mediul social, cultural si economic. Se impune, deci, realizarea unei comunicari eficiente cu exteriorul, realizarea de partneriate autentice. Proiectul de parteneriat le foloseste parintilor pentru a cunoaste si respecta obligatiile legale privind cresterea si educarea copiilor, cadrelor didactice pentru perfectionarea muncii în echipa, cunoasterea copiilor ce vor fi preluati în clasa I, cunoasterea cerintelor scolii.
I. Oportunitatea parteneriatului educational Gradinita-Familie
Educatia vârstelor mici este considerata temelia personalitatii individului, de aceea educatia trebuie sa raspunda, în primul rând, nevoilor individuale si sa realizeze echilibrul între acestea si dezvoltarea sociala.
Când copilul este mic influentele sunt organizate si structurate de adultii ce îl înconjoara: mai întâi parintii si ceilalti adulti din familie, apoi educatoarea si ceilalti copii cu care relationeaza. Responsabilitatea dezvoltarii copilului, în primele etape ale vietii sale, revine familiei si nu întotdeaune influentele sunt pozitive. Chiar si atunci când gradinita ofera programe bune si eficiente, experientele negative acumulate de copil, uneori, în familie, nu pot fi contracarate. Mai mult, ceea ce asimileaza copilul de la gradinita se poate pierde daca familia nu întareste si nu valorifica suficient aceste achizitii. Prin urmare, pentru ca activitatea desfasurata în cadrul unui program de educatie prescolara sa fie, realmente, pe termen lung, eficienta, este necesar ca specificul si obiectivele acesteia sa fie prezentate familiei, pentru ca, ulterior, sa se initieze o colaborare strânsa între aceasta si gradinita.
Relatia dintre familie si gradinita ar trebui sa fie o prioritate pe lista parteneriatelor educationale. Daca familia va fi implicata de la început în programul educativ, ea va percepe corect importanta colaborarii cu gradinita, beneficiile acestei colaborari, iar implicarea sa în activitatea gradinitei va fi constienta, interesata si reciproc avantajoasa.
Parteneriatul educativ gradinita-familie trebuie initiat de institutia prescolara, ce are autoritatea sociala si legala de a se ocupa de educarea copiilor, având, în acelasi timp, si calitatea -data de pregatirea psiho-pedagogica a personalului didactic- de a aprecia care sunt nevoile, posibilitatile copilului, raportate la cerintele societatii.
Termenul de „parteneriat” se bazeaza pe premisa ca partenerii au un fundament comun de actiune si un principiu al reciprocitatii, ceea ce le permite sa-si uneasca eforturile spre atingerea unui tel comun. Colaborarea parinti-educatoare presupune construirea unei relatii cladite pe unificarea unui sistem de valori si cerinte adresate copilului. O astfel de relatie impune respectarea unor conditii:
•comunicare între cei doi parteneri (educatoare-parinte);
•respect reciproc;
•implicarea partenerilor în identificarea si promovarea intereselor copilului.
Parintii vor fi implicati permanent în activitatea gradinitei, nu doar atunci când se ivesc probleme. Ei vor fi informati asupra politicilor educationale ale gradinitei, vor cunoaste scopul si obiectivele programului educativ la care participa copilul lor. Pentru ca parteneriatul sa fie eficient, nu doar formal, este esential sa fie implicati în adoptarea deciziilor, sa devina participanti activi în derularea actiunilor, sa identifice, în tematica actiunilor, valorificarea informatiilor pe care ei le-au oferit despre copiii lor. Parinti si educatori, cu totii au, în egala masura, raspunderea contributiei si eforturilor comune pentru a construi o relatie de buna colaborare în beneficiul copilului.
I.1. Modalitati de aplicare în practica a parteneriatului gradinita-familie
Cele mai eficiente si mai la îndemâna modalitati de concretizare a colaborarii cu familia s-au dovedit a fi urmatoarele:
•sedintele cu parintii-ofera ocazia de interactiona, de a discuta si a se pune de acord asupra programului, asupra progreselor copiilor, de a initia schimbari în derularea unor programe;
•lectoratele-pe teme propuse de educatoare sau sugerate de parinti, cu scopul unei mai bune informari asupra problemelor ce vizeaza evolutia cognitiva si psiho-emotionala a copiilor;
•consultatiile individuale-ofera posibilitatea informarii individuale asupra unor probleme comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestari, a initierii unor masuri educative a caror eficienta este data de consecventa aplicarii acestora;
•participarea parintilor la activitatile din gradinita-ofera parintilor posibilitatea de a cunoaste nivelul de pregatire al copilului, deprinderile însusite, capacitatea sa de relationare cu copiii grupei, metodele si procedeele specifice activitatii prescolare;
•vizite, plimbari, excursii, drumetii-parintii se implica în organizarea acestor activitati, participa la sponsorizarea acestora, dupa caz, se implica în asigurarea sigurantei copiilor si traiesc, alaturi de ei, emotii pozitive;
•expozitia cu lucrarile copiilor-asigura accesul parintilor la traiectoria evolutiei deprinderilor artistico-plastice, practice, cognitive;
•sarbatorirea zilelor de nastere ale copiilor-bun prilej de exersare a unor deprinderi de comportare civilizata, dar si de a genera puternice trairi emotionale legate de prezenta invitatilor sarbatoritului (membrii familiei) la manifestarile specifice evenimentului;
•ziua taticilor, ziua bunicilor-manifestari interactive în cadrul carora cuplul „tata-copil”, respectiv „bunic(bunica)-copil” vor desfasura, la concurenta cu celelalte cupluri, actiuni practice si/sau amuzante( de exemplu, salate de fructe, tarte decorate, aranjamente florale, concurs de cântece, minidramatizari etc.);
•serbarile-dedicate unor evenimente cu semnificatie afectiva pentru copii, reprezinta o modalitate eficienta prin intermediul careia parintii pot sa împartaseasca cu copiii lor, emotiile unei manifestari cu puternica încarcatura afectiva;
•afisierul grupei-ofera parintilor informatii despre orar, tema saptamânii, cântece, poezii învatate, anunturi despre spectacole, concursuri etc.
•jurnalul/revista grupei-la realizarea carora parintii însisi pot avea contributii (aranjarea fotografiilor, elaborarea unor descrieri, impresii legate de manifestari ale grupei etc.).
II. Parteneriatul educational gradinita-scoala
Al doilea, pe o lista a prioritatii parteneriatelor educationale, este parteneriatul dintre gradinita si scoala. Noi am initiat astfel de parteneriate între fiecare noua generatie de prescolari si fostii prescolari, în noua lor postura de scolari. Ne-am permis acest lucru având în vedere ca scoala de cartier preia marea majoritate a prescolarilor nostri. Practic, aceleasi învatatoare au preluat si continua sa preia generatii de prescolari ai acelorasi educatoare. Acesta este un avantaj nu numai sub aspectul unei bune cunoasteri a viitorilor scolari de catre învatatoare si al apropierii prescolarilor de viitoarele lor dascalite, ci si o modalitate convenabila, pentru educatoare, de a urmari evolutia fostilor prescolari.
Interactiunea scolarilor clasei I cu prescolarii grupei mici, într-un mediu familiar si pentru unii si pentru ceilalti, a condus spre dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare cu rol motivant în procesul instructiv-educativ.
Organizati în grupuri mixte, alteori în perechi, copiii coopereaza, colaboreaza, accepta ajutorul celuilalt pentru rezolvarea unei sarcini, pentru explorarea unei teme noi sau, pur si simplu, motivati de lejeritatea actului de comunicare si relationare.
